Bazna este atestată documentar pentru prima dată în anul 1302. Mai întâi, coloniştii germani s-au stabilit mai spre vest, dincolo de dealuri, pe Valea Rorii, spre Boian, iar ulterior, descoperind frumuseţea văii Baznei, şi-au mutat aici vechea vatră şi au construit o impunătoare biserică fortificată.

Descoperirea gazelor naturale cât şi a izvoarelor cu apă sărată şi iodurată a atras în sec. al XVIII-lea atenţia oamenilor de ştiinţă din Transilvania asupra acestei aşezări. Dupa 1752 izvoarele cu apă sărată au fost studiate, mai întâi de către farmacistul sibian Georg Bette, iar mai apoi şi de către alţii. Preotul Andreas Caspari a lăsat un manuscris cu observaţiile sale din anii 1762-1779. El descrie mai multe izvoare tămăduitoare, pe care le numeşte „Baia bisericii”, „Baia cerşetorilor” sau „Fântâna acră”.

În anul 1808, guvernul de la Viena a trimis la Bazna o comisie de medici şi chimişti pentru a studia efectele curative ale sării şi ale climei. În 1843, patru medieşeni au pus bazele unei societăţi care avea ca scop construirea unei staţiuni la Bazna. Doi ani mai târziu, în staţiune au fost trataţi 637 de bolnavi. În 1905, comunitatea evanghelică din Bazna a preluat staţiunea şi a transformat-o într-o „perlă a băilor transilvănene”. În acelaşi an, staţiunea avea o farmacie, un medic terapeut şi a început producerea renumitei „sări de Bazna”.

Localitatea Boian este atestată documentar pentru prima dată în anul 1309 în actul "Teodorch de villa Boneti" ca sediu al arhiepiscopului Târnavei Mici. În anul 1359 Boianul face parte din comitatul Târnavelor, iar în anul 1372 localitatea apare în documente ca "Boyan", villa Boyum.
In anul 1395 satul Boian face parte din districtul Cetatii de Balta sub care a ramas multa vreme si pe timpul cand aceasta apartinea domnitorilor moldoveni (incepand cu Stefan cel Mare si terminand cu Alexandru Lapsneanu); stema Moldovei (capul de bour) se afla in biserica si pe turnul de poarta.
Satul Boian este situat la 4 km de Bazna, dublat de Valea Boianului si asezat între dealuri înalte. Vecinii de hotar sunt Medias, Bazna, Velt, Cetatea de baltă, Feisa, Tătârlaua, Chesler si Târnava.
Boianul a făcut parte din satele donate ca feude domnitorilor Moldovei de către regele Matei Corvin în jurul anului 1488. Satul a apartinut domnitorului Stefan cel Mare si urmasilor săi până la desfintarea acestei situatii de către principii Transilvaniei.

Satul Velt este situat la 2 km nord fată de Bazna si are ca vecini localitătile Romanesti, Târnăveni, Botorca, Cetatea de Baltă, Boian si Bazna. Atestarea documentară datează din anul 1359 când făcea parte din Scaunul Mediasului ca sat liber.
Satul este străbătut de valea cu acelasi nume si este încadrat de dealuri împădurite, cu altitudinea maximă de 442 m.